Le ciel éclat comme le feu
Dans un soir tant calme,
Pendent que je marche vers les eaux
Et mes penses se déchaînent.
Tant que je marchais vers la mer,
Les vagues blancs ma peau caresse
Tout est couvert par un mystère,
Et mes pieds marchent sans cesse.
J’arrête avant la mer noire,
Les étoiles sont la, je suis ici
Mon âme flotte dans cette nuite froide
J’essaye toucher mon étoile.
Par l’obscurité d’une nuite d’automne
Le vent souffle toujours plus fort,
Et parmi les rues d’un vieux port
Une ombre passe lentement.
La silhouette s’en va parmi les rues,
Et son manteau couvre la ville
La nuit est obscure et tranquille,
Et porte les rêves d’un jour perdu.
La mer frissonne bouleversé
Quand l’ange de nuit s’approche en silence
Il porte la paix et la fragrance
D’une nuit d’automne pleine de mystère.
De te-ai ascuns prin norii cei albastri,
De te-ai ascuns în nesfârşit abis,
De te-ai ascuns printre luminoşii aştrii
Te voi regåsi prin eternul meu vis.
De te-ai ascuns în marea råvåşitå,
Şi fiind purtat de fiecare dor
De te-ai ascuns în noaptea nesfârşitå
Ai devenit eternul lumii calåtor.
……………………………………
De m-aş ascunde Eu în lumea mare
Purtatå pe aripile unui gând efemer,
Aş colinda spre lunå şi spre soare
Şi din abis…pânå-n eter!
Poezie dedicată micuţei mele Ariana
Într-o bună zi de toamnă
Către şcoală am plecat,
Mama mă ţinea de mână,
Câte emoţii am încercat !
De copii, şcoala era plină,
Veselie şi lumină,
Când clopoţelul a sunat
Noi spre clase am plecat.
Când colegii, învăţătoarea
Prima dată am întâlnit,
Inima îmi batea chiar tare
Când ea ne-a spus:“Bine ati venit!”
Dar atunci copii eram
Vise înalte ridicam,
În văzduh le-am înălţat
După stele am plecat.
Anii au trecut în şir,
Ne-au rămas doar amintiri,
Scoala-n urmă am lăsat
Si copilul de altădat’.
Într-o bună zi de toamnă,
Iar spre şcoală am plecat,
Cu copilul meu de mâna,
Iar emoţii am încercat !
Clopoţelul iar răsună,
Pe şcolari îi cheamă iar,
– Unde eşti copilărie
Cu surâsul de cleştar ?
Andreea Turcea-Mortier
Parmi les ruines d’une rue
J’ai retrouvé un temps perdu,
Parmi les rue d’une vieille ville
J’ai retrouvé une vie tranquille
Parmi les hauts d’une colline
Je revois les ruines de Palatine,
Et je revois une Rome d’autrefois
Pleine de vie et de la joie.
On va contunuer
Memories of my own... 