Lacrimi de toamna

Lacrimi de toamnă

Pe pământ se scurg,

Plânge toamna, doamna

Din zori până-n amurg.

 

Peste dealuri, peste şesuri

Peste copacii solitari,

Alunga a păsărilor viersuri

De prin codrii seculari.

 

Şi când mantia din frunze

Pe pământ o răspândeşte,

Iar lividele-i buze….

Doar furtună prevesteşte.

 

Plânge toamna şi se zbate

Şi ca ea, la rândul meu,

În cea noapte întunecată

Lăcrimez in coltul meu.