Palatul norilor

Palatul norilor

 

 

 

Stau la geam privind ades
A tale dulci, line câmpii,
Şi iti dedic acum un vers,
Ţie Flandră şi alor tăi copii.

Priveam la norii călători
Ce par a fi făcuţi din fum,
Şi iar mă duce gândul acum
Spre ale tale întinse mări.

Priveam la cerul cel brodat
De albii nouri călători,
Şi deodată ca prin vis,
Din a eternului abis,
Măndru palat s-a ridicat
De printre nori.

Eu am pornit mânat de vraja
Palatului indepartat,
Si trepte lungi am tot urcat
Acolo unde norii stau de strajă ,
La palat.

Şi am ajuns acolo unde naturile se întâlnesc,
Unde anotimpurile se regăsesc,
Plănuind în ce parte a lumii,
Poposesc.

İn sala tronului am intrat,
İnmărmurit am înaintat,
Şi totul era ca-ntr-un vis
Un nesfârşit Paradis
Ce-n faţa mea se deschidea.
Cu lira lor printre albii nori,
Vedeam chiar îngeri cântători
Ce cu alor cântec desfătau,
Auzul celor ce ascultau,
Iară pereţii toti erau,
Cu mii de flori acoperiti.

Cănd am ajuns, am si aflat
Ca-i serbare mare la palat,
Din patru zări vin peţitori
Pe ale Cerului cărări,
Şi prinţi şi regi şi împăraţi
Şi cavaleri neinfricati,
Pe cai albi, negri înaripati,
İnaintau!

(va urma)

Advertisements

Dragobete, 24 februarie

Origini

Dragobete era fiul Babei Dochia (căreia i se zicea aşa nu fiindcă era în vârstă, ci fiindcă era ştiută din bătrâni – ca fiica regelui Decebal de care s-a îndrăgostit cuceritorul Daciei, împăratul roman Traian). Chipeşul Dragobete, un neastâmpărat şi un năvalnic, era un peţitor şi un naş al animalelor – iar Românii l-au considerat protectorul iubirii celor care se întâlnesc de ziua lui – când omul participă la bucuria naturii, pregătindu-se de venirea primăverii, la început de an agricol / odată cu ieşirea ursului din bârlog. Cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, fiindcă Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute flori de primăvară – mai ales ghiocei – prin păduri şi lunci.

 

Traditii de Dragobete

Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare

Se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de nea, numită “zăpada zânelor” iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

 

Credinte

neori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.

 Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.

 Dragobetele era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 martie, deoarece se considera ca el este fiul Dochiei si primul deschizator de primavara

Despre casatorie….:))

Un tip, la psiholog:
– Sotia mea si cu mine cunoastem toate secretele pentru a mentine o casatorie solida:
1. De doua ori pe saptamana mergem intr-un restaurant dragut, bem vin, servim mancare buna in companie selecta … Ea merge marti, eu vineri.
2. Dormim in paturi separate… Eu la Milano, ea la Genova.
3. O duc peste tot… Dar ea reuseste mereu sa gaseasca drumul inapoi.
4. Am intrebat-o unde vrea sa mearga pentru aniversarea casatoriei si mi-a raspuns: ‘intr-un loc unde nu am mai fost demult’… I-am sugerat bucataria.
5. Ne tinem de mina mereu… Daca nu o fac, incepe sa cheltuiasca.
6. Are un robot de bucatarie electric, un storcator electric, un prajitor electric si zice ca sint prea multe in casa, ca nu mai are loc de ele, unde sa se aseze… Asa ca i-am cumparat un scaun electric.
7. Mi-a spus ca masina nu merge, ca are apa in carburator… Am intrebat unde e masina si mi-a raspuns: ‘in lac’.
8. A facut o masca de argila si pentru doua a zile a fost frumoasa foc… Apoi si-a spalat fata.
9. A urmarit camionul de gunoi, urlind dupa el: ‘sunt in intarziere pentru gunoi?’… Soferul a raspuns: ‘nu, salta inauntru!’.
10. Aminteste-ti mereu asta: casatoria e prima cauza a divortului!
11. Nu am vorbit cu sotia mea de 11 luni… Nu indrazneam sa o intrerup.
12. Ultima cearta a fost din cauza mea… A intrebat ‘ce e pe televizor’, iar eu am raspuns: ‘praf’.
13. La inceput, Dumnezeu a creat Pamantul si s-a odihnit. Apoi a creat barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia… Si nici barbatul si nici Dumnezeu nu s-au mai odihnit niciodata si nici nu o vor mai face, in vecii vecilor.

BCR

O doamna in varsta a murit in ianuarie, dar BANCA BCR a continuat sa o taxeze pentru lunile februarie si martie cu taxele de administrare pentru cardul sau de credit, la care a adaugat taxe de intarziere si alte comisioane lunare. Balanta contului a ajuns astfel de la 0 la aproape 60 dolari.

Nepotul raposatei suna la banca sa rezolve problema:

Nepotul: V-am sunat sa va spun ca bunica mea a murit in ianuarie.

BCR: Contul nu a fost inchis, iar taxele de intarziere si comisioane se aplica in continuare. Nepotul: Poate ar trebui sa trimeti contul catre recuperare.

BCR : Deja am facut acest lucru, de vreme ce au trecut doua luni.

Nepotul : Ce vor face cei de acolo cand vor afla ca este moarta?

BCR: Vor raporta contul diviziei fraude sau catre biroul de credit, sau poate ambele lucri. Nepotul: Credeti ca Dumnezeu se va supara pe bunica mea?

BCR : Pardon?!!!

Nepotul: Ati inteles ce v-am spus eu, partea cu faptul ca a murit?

BCR : Domnule, trebuie sa vorbiti cu supervizorul meu.

Supervizorul preia discutia cu clientul

Nepotul : V-am sunat sa va spun ca a murit in ianuarie.

BCR : Contul nu a fost inchis si taxele de intarziere si comisioane se aplica in continuare. Neputul: Vrei sa spuneti ca veti recupera banii din proprietatile ei?

BCR: Sunteti avocatul ei?

Nepotul : Nu, nepotul. Ii da datele de contact ale avocatului

BCR: Puteti sa ne trimiteti un fax cu certificatul ei de nastere?

Nepotul : Da.

Dupa ce ii trimite faxul:

BCR : Sistemul nostru nu este setat pentru aceasta situatie, moartea. Nu stiu cu ce pot sa va ajut mai mult.

Nepotul : Daca reusiti sa rezolvati situatia ar fi perfect. Daca nu, puteti continua sa o taxati. Nu cred ca o mai deranjeaza.

BCR : Taxele de intarziere si comisioane vor continua sa se aplice.

Nepotul: Vreti noua ei adresa la care sa trimiteti facturile?

BCR Ne-ar ajuta.

Nepotul : Cimitirul Sf. Vineri, Alea 29, lotul nr. 69.

BCR: codul postal va rog!

Tata surogat! :)

 Familia Smith nu avea copii si s-a hotarat sa foloseasca un tata surogat pentru a-si putea intemeia o familie. Intr-o zi, cand “tatal” trebuia sa vina, dl. Smith o saruta pe sotia lui si spune “Hai ca eu am plecat. Tipul cu pricina trebuie sa vina dintr-o clipa in alta.” Dupa o jumatate de ora un fotograf de copii suna la usa sperand sa vinda si el ceva. “Buna dimineata, doamna. Nu ma cunoasteti, dar am venit ca sa…” “Oh, nu e nevoie sa imi explicati. Va asteptam”, il intrerupe d-na Smith. “Chiar asa?” intreaba fotograful. “Pai atunci este foarte bine! M-am specializat pe copii.” “Ce bine. Dar va rog, intrati si luati loc. Cu ce incepem?” intreaba d-na Smith, rosind. “Lasati totul in seama mea. De obicei eu incerc doua in cada, una pe canapea si poate cateva pe pat. Uneori si pe jos in sufragerie e distractiv; ai mai mult spatiu.” “In cada, pe jos in sufragerie? Acum nu ma mai mir ca n-am reusit sa fac nimic cu Harry.” “Sa stiti doamna, ca nici unul dintre noi nu va poate garanta ca de fiecare data iese bine. Dar daca incercam pozitii diferite, sunt convins ca veti fi multumita de rezultate.” “Sper sa terminam repede” suspina doamna Smith. “Doamna, in domeniul in care lucrez, e nevoie de timp. As vrea eu sa termin in cinci minute, dar n-ati fi multumita, sunt sigur de asta.” “Mie imi spuneti?!” exclama d-na Smith. Fotograful isi deschide servieta si scoate un portofoliu cu pozele cu copii facute de el. “Acesta a fost facut pe acoperisul unui autobuz din centrul Londrei.” “Doamne fereste!!” exclama d-na Smith. “Si gemenii astia au iesit destul de bine daca ma gandesc cat de greu am lucrat cu mama lor.” Fotograful ii da d-nei Smith poza. “Si ziceti ca era greu cu ea?” intreaba d-na Smith. “Da, foarte greu. Pana la urma am dus-o in parc ca sa facem treaba cum trebuie. Oamenii se tot imbulzeau care mai de care ca sa vada cat mai bine. Si asta mai bine de doua sau trei ore. Mama tot tipa si se agita. Cu greu am reusit sa ma concentrez. Apoi s-a lasat intunericul si am inceput sa ma grabesc. Pana la urma, cand veveritele au inceput sa-mi roada echipamentul, l-am impachetat si gata.” D-na Smith face ochii mari. “Vreti sa spuneti ca v-au rontait, aaa……echipamentul?” “Exact. Ei bine, doamna, daca sunteti gata, eu imi instalez trepiedul ca sa putem trece la treaba.” “Trepiedul??” d-na Smith e din ce in ce mai palida. “Oh, da, trebuie sa folosesc un trepied ca sa-mi sprijin obiectul muncii. E prea mare ca sa-l tin in brate in timp ce ma pregatesc sa trec la actiune. Doamna? Doamna?….. Aoleu, a lesinat!”

Tata surogat! Familia Smith nu avea copii si s-a hotarat sa foloseasca un tata surogat pentru a-si putea intemeia o familie. Intr-o zi, cand “tatal” trebuia sa vina, dl. Smith o saruta pe sotia lui si spune “Hai ca eu am plecat. Tipul cu pricina trebuie sa vina dintr-o clipa in alta.” Dupa o jumatate de ora un fotograf de copii suna la usa sperand sa vinda si el ceva. “Buna dimineata, doamna. Nu ma cunoasteti, dar am venit ca sa…” “Oh, nu e nevoie sa imi explicati. Va asteptam”, il intrerupe d-na Smith. “Chiar asa?” intreaba fotograful. “Pai atunci este foarte bine! M-am specializat pe copii.” “Ce bine. Dar va rog, intrati si luati loc. Cu ce incepem?” intreaba d-na Smith, rosind. “Lasati totul in seama mea. De obicei eu incerc doua in cada, una pe canapea si poate cateva pe pat. Uneori si pe jos in sufragerie e distractiv; ai mai mult spatiu.” “In cada, pe jos in sufragerie? Acum nu ma mai mir ca n-am reusit sa fac nimic cu Harry.” “Sa stiti doamna, ca nici unul dintre noi nu va poate garanta ca de fiecare data iese bine. Dar daca incercam pozitii diferite, sunt convins ca veti fi multumita de rezultate.” “Sper sa terminam repede” suspina doamna Smith. “Doamna, in domeniul in care lucrez, e nevoie de timp. As vrea eu sa termin in cinci minute, dar n-ati fi multumita, sunt sigur de asta.” “Mie imi spuneti?!” exclama d-na Smith. Fotograful isi deschide servieta si scoate un portofoliu cu pozele cu copii facute de el. “Acesta a fost facut pe acoperisul unui autobuz din centrul Londrei.” “Doamne fereste!!” exclama d-na Smith. “Si gemenii astia au iesit destul de bine daca ma gandesc cat de greu am lucrat cu mama lor.” Fotograful ii da d-nei Smith poza. “Si ziceti ca era greu cu ea?” intreaba d-na Smith. “Da, foarte greu. Pana la urma am dus-o in parc ca sa facem treaba cum trebuie. Oamenii se tot imbulzeau care mai de care ca sa vada cat mai bine. Si asta mai bine de doua sau trei ore. Mama tot tipa si se agita. Cu greu am reusit sa ma concentrez. Apoi s-a lasat intunericul si am inceput sa ma grabesc. Pana la urma, cand veveritele au inceput sa-mi roada echipamentul, l-am impachetat si gata.” D-na Smith face ochii mari. “Vreti sa spuneti ca v-au rontait, aaa……echipamentul?” “Exact. Ei bine, doamna, daca sunteti gata, eu imi instalez trepiedul ca sa putem trece la treaba.” “Trepiedul??” d-na Smith e din ce in ce mai palida. “Oh, da, trebuie sa folosesc un trepied ca sa-mi sprijin obiectul muncii. E prea mare ca sa-l tin in brate in timp ce ma pregatesc sa trec la actiune. Doamna? Doamna?….. Aoleu, a lesinat!”

Salvează râsul românesc!
http://www.FunkyDonkey.ro & http://www.Facebook.com/Bancuri