Metamorfoze

Trăiesc o viaţă în metamorfoză

Trăiesc ridicându-mi ideal,

Trăiesc prin poezie şi prin proză

Mă las purtată de al mării val.

 

Trăiesc în iluizii- deziluzii,

Într-o existenţă de metamorfoze

Mă cufund în raţionamente şi concluzii,

Într-o lume cu nevroze şi psihoze.

 

Într-o lume cu obsesii

Şi de metamorfoze plină,

Unde conducătorii schimbă impresii

Iar mulţimea se închină ;

Advertisements

Lacrimi de toamna

toamna 2

Lacrimi de toamnă

Pe pământ se scurg,

Plânge toamna, doamna

Din zori până-n amurg.

 

Peste dealuri, peste şesuri

Peste copacii solitari,

Alunga a păsărilor viersuri

De prin codrii seculari.

 

Şi când mantia din frunze

Pe pământ o răspândeşte,

Iar lividele-i buze….

Doar furtună prevesteşte.

 

Plânge toamna şi se zbate

Şi ca ea, la rândul meu,

În cea noapte întunecată

Lăcrimez in coltul meu.

 

 

Tablou de toamna

toamna 1

Pe pământul reavăn

Covor de frunze moarte,

În culori fără de seamăn

Pe aripi de vânt purtate,

 

Într-un dans nebun de toamnă

Prin cotloane se ascund,

Când prin a timpului icoană

Amintiri se întrepătrund.

 

Iară arborii cei falnici

Braţe reci întind spre cer,

Martori ai timpurilor vremelnici

Ridică rugi către eter.

Gand de toamna

toamna

Este toamnă rece, este pustiu,

Şi în fotoliu meditez

Iar lumânarea pâlpâie la ceas târziu,

Când din amintiri încet te rememorez.

 

Este toamnă rece, este frig

Iar vântul frunzele le cerne,

În noapte aş vrea să te strig

Să te rechem din lumile eterne.

 

Este toamnă rece , este trist,

Când ploaia bate-n geam rebel,

Aud sunete de chitarist

Şi vocea unui menestrel.