Mă doare

Şi… iată! Ȋţi mai scriu o scrisoare….

Deşi…mă doare….

Ma doare sa iti scriu acum

Cand ai pornit pe un alt drum,

Ma doare sa te stiu plecata

Caci nu vei reveni chiar niciodata.

Ma doare vantul ce strabate

A noptilor singuratate,

Ma doare steaua cazatoare

Si luna care acum rasare,

Ma doare soarele livid

Si stelele cand se aprind.

Mă dor acuma galaxii

Când stiu ca tu n-o sa mai vii,

Mă doare chiar şi steaua mea

Căci vocea-ţi n-o voi asculta;

Ma doare ca de acum in veci

Nu-ti aud pasii pe poteci,

Şi lacrimile-mi curg şiroi

Căci tu nu vei veni ‘napoi….

Si iau condeiul ca sa scriu…

Aceste randuri la ceas tarziu….

17.11.2016

 

Andreea Turcea-Mortier

O ultima scrisoare

Dedic aceasta poezie matusii mele,

Steliana Perz, acum cand ea insasi a devenit o “stea”

Cu capu’n mâini mă cufund în amintiri

Şi seara-n suflet îmi coboară,

Te chem mental prin visele pustii

Aştept un telefon, dar el n-o să apară.

 

Privesc spre cerul înstelat,

Brăzdat de lampioane arzătoare,

Citesc mesajul ce mi l-ai lasat

Şi ‘ncet-  încet mă cufund în visare.

 

Şi iau condeiul ca să-ţi scriu,

Acum, această ultimă scrisoare

Poate o vei primi într-un târziu,

Deşi tu eşti plecată în depărtare.

 

Aş vrea să ştiu : de ce-ai decis sa pleci ?

De ce ne-ai lăsat îndureraţi ?

Nu te-ai gândit că plecând pe veci,

Ai îndurerat copii, nepoţi şi fraţi ?

 

Nu ştiu adresa ta acum,

Nu ştiu ce număr de telefon vei avea,

Căci  plecată eşti pe un alt drum

 – Unde să-ţi trimit scrisoarea mea ?

 

Şi când privesc spre cerul înstelat

Brăzdat de stele căzătoare,

Steluţa s-a ‘nălţat spre zenitul luminat

Căutându-şi loc in albastra zare.

 

De acum în amintirea noastră vei dăinui,

Şi metafizic ne vom revedea

Mereu, mereu te vom iubi,

Iar tu tot mai mult te vei îndepărta.