Gând albastru

Gândul albastru către nori se îndreaptă

Gândul albastru pe paleta de vis,

Gândul albastru în noapte aşteaptă

Şi se înalţă spre fereastra ce am deschis.

 

Gândul albastru către mări mă poartă,

Gândul albastru mă duce înspre eter

Când seara bate timid la al visurilor poartă,

Şi printre aştri se înalţă gândul efemer.

 

Gândul albastru este o nălucă

Ce străbate mintea obosită,

Gândul albastru străbate verdea luncă

Şi ȋmpresoară natura adormită

Advertisements

Gând alb

 

E rece! E alb imaculat

Peste ţinutul ȋngheţat,

E rece, alb şi e pustiu

Ȋn spiritul ce-i ȋncă viu.

 

E alb! Şi atâta dezolare

Iar norii se adună ȋn nesfârşita zare

E alb şi ninge viscolit

Peste pământul amorţit.

 

E alb! Şi ȋntr-un imbold etern

Mental te chem şi te rechem,

Căci ninge alb şi viscolit

Iară nămeţii s-au ivit.

 

E frig! E alb dur cristalizat

Iar gândurile au ȋngheţat,

E frig! Iar viscolul şuieră brutal

Peste ţinutul infernal.