Lacrimi de toamna

toamna 2

Lacrimi de toamnă

Pe pământ se scurg,

Plânge toamna, doamna

Din zori până-n amurg.

 

Peste dealuri, peste şesuri

Peste copacii solitari,

Alunga a păsărilor viersuri

De prin codrii seculari.

 

Şi când mantia din frunze

Pe pământ o răspândeşte,

Iar lividele-i buze….

Doar furtună prevesteşte.

 

Plânge toamna şi se zbate

Şi ca ea, la rândul meu,

În cea noapte întunecată

Lăcrimez in coltul meu.

 

 

Advertisements

Tablou de toamna

toamna 1

Pe pământul reavăn

Covor de frunze moarte,

În culori fără de seamăn

Pe aripi de vânt purtate,

 

Într-un dans nebun de toamnă

Prin cotloane se ascund,

Când prin a timpului icoană

Amintiri se întrepătrund.

 

Iară arborii cei falnici

Braţe reci întind spre cer,

Martori ai timpurilor vremelnici

Ridică rugi către eter.

Gand de toamna

toamna

Este toamnă rece, este pustiu,

Şi în fotoliu meditez

Iar lumânarea pâlpâie la ceas târziu,

Când din amintiri încet te rememorez.

 

Este toamnă rece, este frig

Iar vântul frunzele le cerne,

În noapte aş vrea să te strig

Să te rechem din lumile eterne.

 

Este toamnă rece , este trist,

Când ploaia bate-n geam rebel,

Aud sunete de chitarist

Şi vocea unui menestrel.

 

 

 

 

 

Apus de vara

sea_summer_scenery-wide

Apune vara peste munţi şi şesuri

Ducând cu sine al păsărilor viersuri,

Ducând cu ea zilele însorite,

Lăsând în urmă nopţile .neliniştite.

 

Apune vara peste plajele întine

Şi mările albastre, infinite, necuprinse,

Ducând cu sine doruri şi iubiri

Strânse într-un sirag cu amintiri.

 

 

 

 

 

 

Ma ‘nalt

wings

Mă ‘nalţ prin stih , prin poezie,

Dau frâu gândului ascuns

Mă înalţ prin foc şi prin furie,

Spre orizontul nepătruns.

 

Mă ‘nalt prin stih, prin poezie,

Spre lumi total necunoscute

Mă ‘nalt prin scris şi reverie,

Spre vremi uitate, neştiute.

 

Mă ‘nalt înspre albastra zare

Şi înspre infinit zenith,

Mă ‘nalt spre nesfârşita mare

Spre soarele ce-a asfinţit.

(extras din poezia “Ma ‘nalt”)

 

 

Betia de stihuri

pocal

Mă îmbăt în stihuri încă o dată

Când, Caliope mi se arată

Şi mă las purtata pe aripi de dor,

Când ea-mi şopteşte stihuri de amor.

 

Mă îmbăt în stihuri seară de seară

Când luna pe cer o să apară

Iar magia serii mă vrăjeşte,

Când muza mea în braţe mă primeşte.

 

La masă mă aşez şi scriu

Creionul zburdă zglobiu,

Când gândurile salbă

Sub frunte mi se încheagă.

(Extras din poezia “

Selena

Moon-Girl

Ȋntr-o noapte de vară, lumini au brăzdat cerul

Cu pas uşor, Selena, străbate acum eterul.

Caleaşca-i argintie ȋn umbră stă tăcută

Cu chip livid Crăiasa ȋnaintează mută.

 

Căci noaptea aripi ȋntinde ȋn ȋntregul Univers

La ceas târziu, al păsărilor viers,

A fost curmat, de-noaptea de mister

Iar aştrii-n depărtare lucesc acum pe cer.

(extras din poezia “Selena”)