Gând albastru

Gândul albastru către nori se îndreaptă

Gândul albastru pe paleta de vis,

Gândul albastru în noapte aşteaptă

Şi se înalţă spre fereastra ce am deschis.

 

Gândul albastru către mări mă poartă,

Gândul albastru mă duce înspre eter

Când seara bate timid la al visurilor poartă,

Şi printre aştri se înalţă gândul efemer.

 

Gândul albastru este o nălucă

Ce străbate mintea obosită,

Gândul albastru străbate verdea luncă

Şi ȋmpresoară natura adormită

Advertisements

Gând alb

 

E rece! E alb imaculat

Peste ţinutul ȋngheţat,

E rece, alb şi e pustiu

Ȋn spiritul ce-i ȋncă viu.

 

E alb! Şi atâta dezolare

Iar norii se adună ȋn nesfârşita zare

E alb şi ninge viscolit

Peste pământul amorţit.

 

E alb! Şi ȋntr-un imbold etern

Mental te chem şi te rechem,

Căci ninge alb şi viscolit

Iară nămeţii s-au ivit.

 

E frig! E alb dur cristalizat

Iar gândurile au ȋngheţat,

E frig! Iar viscolul şuieră brutal

Peste ţinutul infernal.

Metamorfoze

Trăiesc o viaţă în metamorfoză

Trăiesc ridicându-mi ideal,

Trăiesc prin poezie şi prin proză

Mă las purtată de al mării val.

 

Trăiesc în iluizii- deziluzii,

Într-o existenţă de metamorfoze

Mă cufund în raţionamente şi concluzii,

Într-o lume cu nevroze şi psihoze.

 

Într-o lume cu obsesii

Şi de metamorfoze plină,

Unde conducătorii schimbă impresii

Iar mulţimea se închină ;

Lacrimi de toamna

toamna 2

Lacrimi de toamnă

Pe pământ se scurg,

Plânge toamna, doamna

Din zori până-n amurg.

 

Peste dealuri, peste şesuri

Peste copacii solitari,

Alunga a păsărilor viersuri

De prin codrii seculari.

 

Şi când mantia din frunze

Pe pământ o răspândeşte,

Iar lividele-i buze….

Doar furtună prevesteşte.

 

Plânge toamna şi se zbate

Şi ca ea, la rândul meu,

În cea noapte întunecată

Lăcrimez in coltul meu.

 

 

Tablou de toamna

toamna 1

Pe pământul reavăn

Covor de frunze moarte,

În culori fără de seamăn

Pe aripi de vânt purtate,

 

Într-un dans nebun de toamnă

Prin cotloane se ascund,

Când prin a timpului icoană

Amintiri se întrepătrund.

 

Iară arborii cei falnici

Braţe reci întind spre cer,

Martori ai timpurilor vremelnici

Ridică rugi către eter.

Gand de toamna

toamna

Este toamnă rece, este pustiu,

Şi în fotoliu meditez

Iar lumânarea pâlpâie la ceas târziu,

Când din amintiri încet te rememorez.

 

Este toamnă rece, este frig

Iar vântul frunzele le cerne,

În noapte aş vrea să te strig

Să te rechem din lumile eterne.

 

Este toamnă rece , este trist,

Când ploaia bate-n geam rebel,

Aud sunete de chitarist

Şi vocea unui menestrel.

 

 

 

 

 

Apus de vara

sea_summer_scenery-wide

Apune vara peste munţi şi şesuri

Ducând cu sine al păsărilor viersuri,

Ducând cu ea zilele însorite,

Lăsând în urmă nopţile .neliniştite.

 

Apune vara peste plajele întine

Şi mările albastre, infinite, necuprinse,

Ducând cu sine doruri şi iubiri

Strânse într-un sirag cu amintiri.