Gând albastru

Gândul albastru către nori se îndreaptă

Gândul albastru pe paleta de vis,

Gândul albastru în noapte aşteaptă

Şi se înalţă spre ferestra ce am deschis.

 

Gândul albastru către mări mă poartă,

Gândul albastru mă duce înspre eter

Când seara bate timid la al visurilor poartă,

Şi printre aştrii se înalţă gândul efemer.

 

Gândul albastru este o nălucă

Ce străbate mintea obosită,

Gândul albastru străbate verdea luncă

Şi ȋmpresoară natura adormită

Advertisements

Lacul

 

boat

Seara coboară peste lacul liniştit,

Şi pacea, lin ȋn suflet ȋmi coboară

Când soarele grăbit a asfinţit

La orizontul ȋndepărtat, iar noaptea o să apară.

 

Când trestia se apleacă peste ape

Purtată uşor de vânrul călător,

Aud a lacului dulci şoapte

Şi greierii care cântă până mor.

 

Pe bolta albastră lumini se aprind,

Iar luna maiestoasă uşor apare

La gemuri lumini pe rand se sting,

Şi liniştea se aşterse peste ‘ntinsa zare.

 

Pe unde ‘ntunecate o barcă uşor pluteşte

Purtată lin de valul mişcător,

Iar vântul printer restii povesteşte

Povestea marinarului rătăcitor.

(Extras din poezia “Lacul”)

Pe aripi de vis

vis

Pe aripi de vis
Pe aripi de vis
Din înalt am descins,
Pe aripi de dor,
Precum gândul călător.

Şi prin lume trecând
Tot purtat fiind de gând,
De vântul călător
Pe pământ rătăcitor ;

………………………

Din înalt am descins,
Pe aripi de vis
Amintiri am încercat
Dintr-un timp îndepărtat.

Şi pe aripi de vânt
Am cules câte un cânt,
Şirag am adunat
Şi în dar ţi le-am dat.