Lacul

 

boat

Seara coboară peste lacul liniştit,

Şi pacea, lin ȋn suflet ȋmi coboară

Când soarele grăbit a asfinţit

La orizontul ȋndepărtat, iar noaptea o să apară.

 

Când trestia se apleacă peste ape

Purtată uşor de vânrul călător,

Aud a lacului dulci şoapte

Şi greierii care cântă până mor.

 

Pe bolta albastră lumini se aprind,

Iar luna maiestoasă uşor apare

La gemuri lumini pe rand se sting,

Şi liniştea se aşterse peste ‘ntinsa zare.

 

Pe unde ‘ntunecate o barcă uşor pluteşte

Purtată lin de valul mişcător,

Iar vântul printer restii povesteşte

Povestea marinarului rătăcitor.

(Extras din poezia “Lacul”)

Mă doare

Şi… iată! Ȋţi mai scriu o scrisoare….

Deşi…mă doare….

Ma doare sa iti scriu acum

Cand ai pornit pe un alt drum,

Ma doare sa te stiu plecata

Caci nu vei reveni chiar niciodata.

Ma doare vantul ce strabate

A noptilor singuratate,

Ma doare steaua cazatoare

Si luna care acum rasare,

Ma doare soarele livid

Si stelele cand se aprind.

Mă dor acuma galaxii

Când stiu ca tu n-o sa mai vii,

Mă doare chiar şi steaua mea

Căci vocea-ţi n-o voi asculta;

Ma doare ca de acum in veci

Nu-ti aud pasii pe poteci,

Şi lacrimile-mi curg şiroi

Căci tu nu vei veni ‘napoi….

Si iau condeiul ca sa scriu…

Aceste randuri la ceas tarziu….

17.11.2016

 

Andreea Turcea-Mortier

Bate vantul

00001265_large

Pe coline bate vântul
Gândurile mi le poartă,
Răscoleşte tot pământul
Si poveştile le poartă.

Si cu el poartă povestea
Marinarului călator,
Duce cu sine vestea
Timpului rătăcitor.

O corabie încărcată
Plină cu vise şi cu dor,
Ce de vânt este purtată
Sus pe valul plutitor.

De pe mările întinse
Gândurile le tot poartă,
A celor culegători de vise
Ce în vise se înneacă.

Si călătoreşte vântul
De la apus, la răsărit,
Mătură întreg Pământul
Suierând la nesfârşit.

Si-n cotloane se ascunde,
Mângâie al ierbii fir
Pe albastrele mării unde,
Cântă pe la ceas târziu.

 

(Va continua)

Poveste de toamna

DSCN4760

Pe cărarea din pădure paşii mă poartă agale,

Doar vântul răscoleşte frunzele ieşite-n cale

Frunzele multicolore într-un dans au pornit,

Iară dansul lor mă duce spre tarâmul cel vrăjit.

Căci pe aripile sale, vântul mă poartă uşor,

Precum gândul, precum clipa, precum norul călător ;

Şi-ntr-o clipă a vieţii acestea, muza iarăşi mi-a zâmbit

Iau condeiul care “zboară” agitat, neobosit.

Căci în zborul meu celest către nori am tot urcat,

Către lună, către soare şi spre cerul înstelat.

Zice Vântul către mine şuierând scurt şi-ndesat:

– Fosta-i tu pe aste meleaguri, pe tărâmul luminat ?!

  • Ba nicicând n-am fost mårite

Cåtre zårile nesfârşite

Înspre cerul înstelat,

Şi regatul luminat.

( extras din poezia “Poeste de toamna”)

DECLARAŢII LA POLIŢIE :)))))

AVIONUL MI-A TAIAT CALEA “In timp ce ma deplasam cu autoturismul proprietate personala pe DN1 in directia Otopeni, un avion mi-a taiat calea, prin aer. Nu cred ca circula regulamentar intrucat era foarte aproape de sol. Atunci fiul meu a tipat, si normal, pentru ca era disperat, el are doar 9 ani, si eu am accelerat ca sa evit avionul si am intrat in masina din fata mea care era condusa de o femeie. Sa stiti, domnule agent, ca femeia m-a si injurat…”, incerca sa explice un sofer.

MASINA A PLECAT SINGURA “Soferul dubei s-a uitat exact in ochii mei si eu am accelerat, pentru ca am considerat ca ne-am inteles din priviri”, a sustinut un conducator auto care nu s-a asigurat la plecarea de pe loc. “Sigur ca n-am mai semnalizat, dar pe urma soferul respectiv n-a mai vrut sa recunoasca ca s-a uitat la mine… Dar eu pot sa va spun ca are ochii albastri…” Sau… “Eu stateam linistit pe loc, la semafor. Deodata masina a plecat singura si l-a atins in bara pe conducatorul auto din fata mea. Atunci el s-a enervat si a dat tare cu spatele si mi-a spart farurile si mi-a indoit bara… Eu n-am avut nici o vina”.

SE PREFACEA CA TRAVERSEAZA “Am vazut cum autoturismul din fata mea a lovit pietonul, dar pietonul s-a ridicat si atunci l-am lovit si eu”, marturisea un conducator auto. “Nu credeam ca se mai ridica”, si-a sustinut omul nevinovatia? De altfel si intr-un accident in care au fost implicate mai multe masini, se pare ca tot un pieton a fost de vina: ,,O femeie se prefacea ca traverseaza. Pe soferul din fata mea l-a pacalit si a franat. Am oprit si eu, dar soferul din spatele meu, care si el isi daduse seama ca femeia se preface, a intrat in mine si m-a impins in masina din fata. Pe urma a fost cum am spus eu. Femeia nici n-a mai traversat…” VENEAU MASINI DE PESTE TOT Cele mai bizare explicatii ale accidentelor auto raman totusi cele din intersectii.”Eu ma deplasam regulamentar, dar din toate partile veneau masini. Atunci eu am oprit. (n.r. – semafoarele nu functionau si soferul se afla pe drumul cu prioritate. A oprit masina in mijlocul intersectiei) Sa se inghesuie ei, daca sunt smecheri! Si tocmai pe mine, care stateam pe loc, m-a indoit unul cu masina de smecher. Cred ca era fotbalist, ca astia se inghesuie asa..

.” AM PORNIT PE ALBASTRU “Cred ca ati observat ca la semafoarele astea noi, moderne, este si culoarea albastra. Cand s-a aprins albastru eu nu am stiut ce sa fac pentru ca nu scrie in regulament. Am pornit, dar dupa-aia am oprit pentru ca mi-am dat seama ca la culoarea albastra in mod normal trebuie sa eliberezi banda de circulatie. Il rog pe aceasta cale pe domnul ministru sa ia masurile care se impun…

” M-A IMPINS VANTUL CU 60 LA ORA “Batea vantul cu peste 100 de kilometri la ora din spate. Eu circulam cu 50 la ora, dar va dati seama ca vantul ma impingea foarte tare. Eu am franat, dar n-am putut evita impactul pentru ca m-a impins vantul cu o viteza de aproximativ 60 de kilometri pe ora, tinand cont de fortele de frecare…”, a sustinut un sofer a carui viteza in oras era – dupa aprecierile martorilor si ale politistilor – de aproximativ 80 km/h.

Toamna

Iata toamna a venit,

Din indepartare,

Vantul iar a rascolit

Frunza pe carare.

Ieri pe dealuri si campii

Auzeai raset de copii,

Astazi vantul cum razbate

Pe intreaga pustietate.

Ieri vedeai verdeata, flori,

Astazi norii calatori,

Ieri era si cald, si bine,

Astazi frig si ploaie vine.

Ieri copacii infrunziti

Astazi muntii dezgoliti,

Pasarile cantatoare

Ce strabat intreaga zare.

Dar, tu, Toamna, ne aduci

Bunatati si fructe dulci,

Mere, pere aurii

Nuci, alune, struguri in vii.

Vinul “topaie” pe masa,

Mare-i bucuria in casa,

In camara mare plina,

Ne asteapta in disciplina

Gem, compot si muraturi,

Sucuri dulci si must din vii.

 

De Andreea Mortier