Lacul

 

boat

Seara coboară peste lacul liniştit,

Şi pacea, lin ȋn suflet ȋmi coboară

Când soarele grăbit a asfinţit

La orizontul ȋndepărtat, iar noaptea o să apară.

 

Când trestia se apleacă peste ape

Purtată uşor de vânrul călător,

Aud a lacului dulci şoapte

Şi greierii care cântă până mor.

 

Pe bolta albastră lumini se aprind,

Iar luna maiestoasă uşor apare

La gemuri lumini pe rand se sting,

Şi liniştea se aşterse peste ‘ntinsa zare.

 

Pe unde ‘ntunecate o barcă uşor pluteşte

Purtată lin de valul mişcător,

Iar vântul printer restii povesteşte

Povestea marinarului rătăcitor.

(Extras din poezia “Lacul”)

Seara de iarna

iarna

Seara iarăşi s-a lăsat

Peste munţii cei stâncoşi,

Brazii ‘nalţi şi rămuroşi

Plini de zahăr sunt pudraţi.

Deodată, din eteri,

O caleaşcă coborî uşor

Cu pas lin şi plutitor,

Crăiasa Iarnă se ivi.

Şi la un semn de al crăiesei

Natura ‘ntreagă amuţi,

Vântul în codru încetini

Când ea pe pământ păşi.

Lacul s-a cristalizat

Flori de gheaţă a sculptat,

Şi acel nesfârşit cuprins

De tăcere a fost învins.

Făclioare s-au aprins

Prin văzduhul nesfârşit,

Întreaga natură a adormit

Şi s-a cufundat în vis.