Seara coboară peste lacul liniştit,
Şi pacea, lin ȋn suflet ȋmi coboară
Când soarele grăbit a asfinţit
La orizontul ȋndepărtat, iar noaptea o să apară.
Când trestia se apleacă peste ape
Purtată uşor de vânrul călător,
Aud a lacului dulci şoapte
Şi greierii care cântă până mor.
Pe bolta albastră lumini se aprind,
Iar luna maiestoasă uşor apare
La gemuri lumini pe rand se sting,
Şi liniştea se aşterse peste ‘ntinsa zare.
Pe unde ‘ntunecate o barcă uşor pluteşte
Purtată lin de valul mişcător,
Iar vântul printer restii povesteşte
Povestea marinarului rătăcitor.
(Extras din poezia “Lacul”)
