Seara coboară peste lacul liniştit,
Şi pacea lin ȋn suflet ȋmi coboară
Când soarele grăbit a asfinţit
La orizontul ȋndepărtat, iar noaptea o să apară.
Când trestia se apleacă peste ape
Purtată uşor de vântul călător,
Aud a lacului dulci şoapte
Şi greierii care cântă până mor.
Pe bolta albastră lumini se aprind,
Iar luna maiestoasă uşor apare
La geamuri lumini pe rand se sting,
Şi liniştea se aşterse peste ‘ntinsa zare.
Pe unde ‘ntunecate o barcă uşor pluteşte
Purtată lin de valul mişcător,
Iar vântul printre trestii povesteşte
Povestea marinarului rătăcitor.
(Extras din poezia “Lacul”)
Advertisements
