Buchet de primăvară

tulips

În buchet de flori,

Am strâns culori

Pe pânză le-am gravat

Şi în dar ţi le-am dat.

 În buchet de trandafiri

Am strâns amintiri,

Iar parfumul lor

M-a purtat în zbor.

În buchet de iasomie

Am scris poezie,

Şi m-am înălţat

Spre cerul înstelat.

 În buchet de narcise

Am presărat vise,

Către nori le-am înălţat

Şi în dar ti le-am dat.

 Azi îţi dau în dar

Un cadou virtual,

Gânduri line

Şi zile senine.

01.03.2017

Advertisements

Simfonie alba

winter-wonderland-1920-winter-04Poezie dedicata iubitei mele Ariana

cu ocazia împlinirii frumoasei

 vârste de 11 anişori.

 

Sus, pe cerul înstelat

Artificii au urcat,

Iar în noaptea de mister

Îngerii au cântat pe cer.

 

Iar pe luciul de pe lacuri,

Cad cristalele de veacuri

Pe la geamuri îngheţate,

Vedem florile încrustrate.

 

În îndepărtarea zare

Cad încet mărgăritare,

Şi tăcerea s-a aşternut

Peste acel tărâm necunoscut.

 

Şi privind în depărtare

Un palat văd cum răsare,

Cum răsare şi cum creşte,

Ca voinicul din poveste

 

Iar palatul cel de vis

Porţile şi le-a deschis,

Iar cântările răsună

De pe a viorii strună.

 

 

Eu mai cred in Mos Craciun

Eu mai cred în Moş Crăciun
Deşi mulţi zic că-i poveste,
Ştiu că e bătrân şi bun
Precum altul nu mai este.

An de an ca şi acum
El desaga pregăteşte,
Iar în seara de Ajun
Bucuria răspândeşte.

La fereastra îngheţată
Iarna flori a desenat,
Stau copiii acuma roată
Şi o rugă au înălţat.

Unii stau acum deoparte
Moşului în taină-i scriu,
Alţii răsfoiesc o carte
Chiar acum, la ceas târziu.

Sus, pe cerul înstelat
Haină nouă îmbracă luna,
Îşi trimite din înalt
Razele, ca ‘ntotdeauna.

Iar natura înfiorată
Freamătă în plin mister,
Pe când brazii cei din vată
‘Nalţă cânturi spre eter.

Lampioane plutitoare
Prin Înalt lucesc acum,
Şi din îngheţata zare
Moşul a pornit la drum.

(Va continua)

Mă doare

Şi… iată! Ȋţi mai scriu o scrisoare….

Deşi…mă doare….

Ma doare sa iti scriu acum

Cand ai pornit pe un alt drum,

Ma doare sa te stiu plecata

Caci nu vei reveni chiar niciodata.

Ma doare vantul ce strabate

A noptilor singuratate,

Ma doare steaua cazatoare

Si luna care acum rasare,

Ma doare soarele livid

Si stelele cand se aprind.

Mă dor acuma galaxii

Când stiu ca tu n-o sa mai vii,

Mă doare chiar şi steaua mea

Căci vocea-ţi n-o voi asculta;

Ma doare ca de acum in veci

Nu-ti aud pasii pe poteci,

Şi lacrimile-mi curg şiroi

Căci tu nu vei veni ‘napoi….

Si iau condeiul ca sa scriu…

Aceste randuri la ceas tarziu….

17.11.2016

 

Andreea Turcea-Mortier

O ultima scrisoare

Dedic aceasta poezie matusii mele,

Steliana Perz, acum cand ea insasi a devenit o “stea”

Cu capu’n mâini mă cufund în amintiri

Şi seara-n suflet îmi coboară,

Te chem mental prin visele pustii

Aştept un telefon, dar el n-o să apară.

 

Privesc spre cerul înstelat,

Brăzdat de lampioane arzătoare,

Citesc mesajul ce mi l-ai lasat

Şi ‘ncet-  încet mă cufund în visare.

 

Şi iau condeiul ca să-ţi scriu,

Acum, această ultimă scrisoare

Poate o vei primi într-un târziu,

Deşi tu eşti plecată în depărtare.

 

Aş vrea să ştiu : de ce-ai decis sa pleci ?

De ce ne-ai lăsat îndureraţi ?

Nu te-ai gândit că plecând pe veci,

Ai îndurerat copii, nepoţi şi fraţi ?

 

Nu ştiu adresa ta acum,

Nu ştiu ce număr de telefon vei avea,

Căci  plecată eşti pe un alt drum

 – Unde să-ţi trimit scrisoarea mea ?

 

Şi când privesc spre cerul înstelat

Brăzdat de stele căzătoare,

Steluţa s-a ‘nălţat spre zenitul luminat

Căutându-şi loc in albastra zare.

 

De acum în amintirea noastră vei dăinui,

Şi metafizic ne vom revedea

Mereu, mereu te vom iubi,

Iar tu tot mai mult te vei îndepărta.