Mireasa alba

hqdefault

De cu zori, natura toată

Albă haină a ‘mbrăcat,

Brazii sunt făcuţi din vată

Spre pământ s-au aplecat.

 

Munţi bătrâni, pleşuvi, în zare

Către cer privesc semeţ

Căci rezistă ‘n dezolare,

Viscolului cel răzleţ.

 

Viscolul iar biciuieşte

Acel ţinut îndepărtat,

Şi suflarea-şi răspândeşte

Peste lacul ingheţat.

 

Acum cerul e întunecat

Şi brăzdat e de făclii,

Geme lacul îngheţat

Sub a Gerului urgii.

 

Căci natura pregăteşte

Mândră, mare sărbătoare,

O caleaşcă se iveşte

În cea depărtată zare.

 

Din ea iese chiar Crăiasa

Marmorată, în splendoare,

Mantia lungă îşi revarsă

Peste nesfârşita zare.

 

Ea este mireasa albă

A eternului regat,

Pasul lin, usor apasă

Pe pământul îngheţat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s