Cristale

SONY DSC

Din văzduhul plumburiu

Fulgii cad încet, agale

Pe la geamuri la ceas târziu

Vin şirag de mărgăritare.

 

Iar când viforul nemilos

Peste sat suflă mai tare,

Pe pământul cel mănos

Cerul cerne chiar cristale.

 

i în noaptea de feerie,

Stelele sclipesc pe cer

Luna sporeşte a ei magie,

Totul pare un mister

 

 

Pe pervazuri, la fereştri

Neaua se asează încet,

Viforul poartă poveşti,

Şi cu sine un regret.

 

Şi spunea cum că o dată,

Iarna o baghetă avea

Din caleaşca ei îngheţată

Peste dealuri o agita.

 

Mantia albă şi pufoasă

Peste câmpuri o ‘ntindea,

Iar suflarea ei geroasă

Natura ‘ntreagă îngheţa.

 

Şi frumoasa Iarnă avea

Chiar şi o oglindă din cristale,

Chipul în ea îşi admira

Când traversa albastra zare.

(Va urma)

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s