Amintire de toamnă

 

Prin pădurea desfrunzită, vântul trece ‘ncet, agale,

Purtând gânduri nesfârşite şi poveşti nemuritoare

Paşii mă poartă uşor, prin pădurea de mister,

Gândurile mi se ‘nalţă din adânc înspre eter.

 

Şi ‘ntr-o clipă de visare în trecut m-am cufundat

Văd copilul de odinioară, din trecutul îndepărtat,

Şi pe aripile sale, vântul mă poartă încet-încet

Amintirile mă-mpresoară, timpul este un regret.

 

« Unde este acum copilul ? Dar tânărul de altădat’ ?

Unde-s anii tinereţii din trecutul cel uitat ?

Unde-s visele ‘nălţate şi speranţele năruite?

De ce timpul nu se’ntoarce şi cele zile însorite ? »

 

va continua

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s