Poveste de toamna

DSCN4760

Pe cărarea din pădure paşii mă poartă agale,

Doar vântul răscoleşte frunzele ieşite-n cale

Frunzele multicolore într-un dans au pornit,

Iară dansul lor mă duce spre tarâmul cel vrăjit.

Căci pe aripile sale, vântul mă poartă uşor,

Precum gândul, precum clipa, precum norul călător ;

Şi-ntr-o clipă a vieţii acestea, muza iarăşi mi-a zâmbit

Iau condeiul care “zboară” agitat, neobosit.

Căci în zborul meu celest către nori am tot urcat,

Către lună, către soare şi spre cerul înstelat.

Zice Vântul către mine şuierând scurt şi-ndesat:

– Fosta-i tu pe aste meleaguri, pe tărâmul luminat ?!

  • Ba nicicând n-am fost mårite

Cåtre zårile nesfârşite

Înspre cerul înstelat,

Şi regatul luminat.

( extras din poezia “Poeste de toamna”)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s