Cogito

cogito

Când a nopţii felinare

Peste lume se aprind,

Atunci suflu-n lumânare

Şi amintirile se sting.

 

Căci al nopţii întuneric

Peste pleoape ni se lasă,

Luna străluceşte tainic

Şi magia îşi revarsă.

 

Iar în noaptea de feerie,

Doară vântul mai străbate

Poartă doruri, poartă vise

Neîmplinite sau uitate.

 

Şi la geamul meu el bate,

Iar în cameră se strecoară

Visele se tot adună,

Curg pe strune de vioară.

 

Şi pe note muzicale,

În braţele lui Morfeu m-am cufundat

Stele strălucesc în zare

Totul pare minunat.

 

Amintirile plutitoare,

Se unesc sub a mea frunte

Precum norii în depărtare,

Fraţi ai piscului de munte.

Va continua

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s