Mirajul

Fotografii-Desertul-Namib-Shawn-van-Eeden06

Când trestia s- apleacå peste ape,
Şi vantul cutremura cu a lui şoapte,
Iar barca pe valuri strabate
A noptii singuratate;

Cand pasarile in drumul lor,
Povestile le poarta-n zbor
Atunci nimfele apelor rasar,
Si o carte imi aduc in dar.

Cu cartea-n brate am plecat
Catre a mirajului regat,
Si o gradina am intalnit
Unde am si poposit.

Intorc o pagina a cartii
Si simt aroma diminetii,
Cu privire de copil
Si cu sufletul fragil

Si mintea-mi zboara in nestire
Catre cea noua povestire,
Iar vantul pe aripilele sale ma poarta
Catre o necunoscuta soarta.
Peste muntii cei stancosi,
Si codrii cei ramurosi
Acolo unde marile vuiesc
Si furtunile prevestesc;

Intr-un regat indepartat
Si un tinut demult uitat,
Povestea aceasta a inceput
In vremurile de demult.

Pe o stanca de granit
Unde vanturile au cioplit,
Un castel însingurat
Ce domina acel regat.

Asa cum spenea un menestrel
Traia in acel castel,
Un rege aprig, neinfricat
Ce lupte multe a purtat

Caci spade cand o ridica,
O-ntreaga armata aduna
Iar vocea tunet ii era,
Cand pe osteni el ii chema.

Dar anii iute au trecut,
Iar bratul fara de temut
A inceput a sovai,
Ceas de ceas si zi de zi.

Va continua

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s