Palatul norilor

Palatul norilor

 

 

 

Stau la geam privind ades
A tale dulci, line câmpii,
Şi iti dedic acum un vers,
Ţie Flandră şi alor tăi copii.

Priveam la norii călători
Ce par a fi făcuţi din fum,
Şi iar mă duce gândul acum
Spre ale tale întinse mări.

Priveam la cerul cel brodat
De albii nouri călători,
Şi deodată ca prin vis,
Din a eternului abis,
Măndru palat s-a ridicat
De printre nori.

Eu am pornit mânat de vraja
Palatului indepartat,
Si trepte lungi am tot urcat
Acolo unde norii stau de strajă ,
La palat.

Şi am ajuns acolo unde naturile se întâlnesc,
Unde anotimpurile se regăsesc,
Plănuind în ce parte a lumii,
Poposesc.

İn sala tronului am intrat,
İnmărmurit am înaintat,
Şi totul era ca-ntr-un vis
Un nesfârşit Paradis
Ce-n faţa mea se deschidea.
Cu lira lor printre albii nori,
Vedeam chiar îngeri cântători
Ce cu alor cântec desfătau,
Auzul celor ce ascultau,
Iară pereţii toti erau,
Cu mii de flori acoperiti.

Cănd am ajuns, am si aflat
Ca-i serbare mare la palat,
Din patru zări vin peţitori
Pe ale Cerului cărări,
Şi prinţi şi regi şi împăraţi
Şi cavaleri neinfricati,
Pe cai albi, negri înaripati,
İnaintau!

(va urma)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s