Alba ca zapada

Alba ca zapada

 

Am sa va spun pe data

O poveste minunata,

Despre o fata de imparat

Care in lume a plecat.

 

Eu sunt Alba ca zapada

Cu chip alb precum e neaua,

Mama mea s-a prapadit

Cand pe lume am venit.

 

Si curand, al meu tata,

Mi-a adus o noua mama.

De frumoasa era frumoasa

Tanara imparateasa.

Dar la suflet o pizmasa

Si la fire o trufasa.

 

Ea avea ca zestre data

O oglinda fermecata,

Ce har far’ de pret avea…

Intrebata, raspundea.

“Oglinda, oglinjoara

Cine-I mai frumoasa in tara?”

Oglinda-i raspundea pe data

“Tu esti cea mai minunata,

Nu cnosc alta craiasa

Ca tine de frumoasa.”

 

Anii insa au trecut,

Iar domnita a crescut,

Si frumoasa s-a facut.

Gura rosie ca marul,

De abanos e negru parul.

 

Intr-o zi pe inserat

Iar oglinda a intrebat

“Cine este mai frumoasa?”

Intreaba imparateasa.

 

“Esti frumoasa de ajuns”,

A venit un scurt raspuns,

“Dar cu mult e mai frumoasa

Tanara copila din casa.”

 

Suparata pe oglinda,

Iese imediat in tinda,

Si cheama in fata ei,

Pe vanatorul Elisei.

 

“Ia-o de aici pe fata,

In padurea-ntunecata

Fara stirea nimanui,

Si acolo s-a rapui!”

 

Vanatorul m-a lasat,

Si viata mi-a crutat,

Si-n padure am plecat,

O casuta am gasit,

Unde m-am adapostit.

La cei sapte pitici,

Mesteri mari aurari si faurari.

In ast timp, la palat

Iar imparateasa a intrebat:

“Draga oglinda, oglinjoara,

Cine-I mai frumoasa in tara?”

“Esti frumoasa imparateasa,

Frumusete rece,

Dar Alba ca zapada

Pe tine te intrece.

Fiindca nimeni n-a aflat

Ca in codru-ntunecat,

In casa piticilor,

Timpul si-l petrece

Aceea ce te intrece.”

Intr-o zi la asfintit,

Imparateasa a pornit

Catre printesa, cu un mar otravit.

 

Si cand tanara domnita,

A muscat o faramita,

A cazut fara suflare

Si simti pe dat ca moare.

 

Cand piticii au venit

Tare mult ei au jelit,

Moartea fetei de imparat,

Dar apoi au stat la sfat,

Si-I oranduira dar,

Racla mandra de clestar.

 

 In acel codru intunecat,

Unde nimeni n-a calcat,

Printul Leon a trecut,

Si vazand frumoasa fata,

A indragit-o de indata.

Cu el s-o ia si-a dorit,

Iar piticii au consimtit.

Cand racla a ridicat,

Un pitic impiedicat,

Dupa o zdruncinatura,

Marul a sarit din gura.

Fata la viata s-a trezit,

Printului ea i-a zambit.

Si au facut nunta mare,

Iar vestea s-a dus peste hotare.

 

 

 

 

 

De Andreea Mortier

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s