It’s Monday! Let’s have a good laugh! :))

Magarul computerizat🙂

Domnule ministru!

Subsemnatu Gheorghe Ion, fiu lu Petre a lu Ouatu şi a lu Maria de la Zărneşti, domiciliat în comuna Măgăreşti, doresc să vă supui atenţiei următoarele. Domnule ministru, după ce a venit revoluţia, primarele dă la noi ne-a dat, că aşa s-a dat legea, care va să zică, pământul înapoi. Acu, primarele a fost corect şi pentru că nu putea să dea chiar pământu lu tata care a murit, şi pe care se află căminu cultural, mi-a dat un teren în suprafaţă de patruzeci dă prăjini în capu satului, lângă cimitir. Am zis, dom’le e ochei şi acolo, decât să nu mi-l deie deloc. Başca că eşti la lucru câmpului şi de sâmbăta morţilor mai pică şi câte o pomană. Domnule ministru, io mam gândit că dacă tot mi-a dat pământu e musai să-l şi lucrez, că-i păcat de la Dumnezeu să se facă mirişte, aşa că mam apucat serios de agricultură. După ce am citit tot ce trebuie ca să fiu în domeniu care va să zică cu agricultura, că până la momentul respectiv eu am lucrat la birtul statului care s-a privatizat şi patronul a pus-o pe fie-sa la bar, am făcut un studiu de marcheting şi am constatat că apropierea de cimitir e taman ce-mi trebuie ca să am piaţa asigurată pentru o cultură de flori. După ample verificări la primărie am constatat că: 1. Spitalul din sat s-a închis şi până la cel mai apropiat faci două zile cu căruţa lu Fane Zgaibăr care are calul cel mai iute. 2. 80 la sută din consătenii mei are o medie de vârstă de peste 60 de ani. Asta însemna că am piaţa asigurată şi că n-aveam cum să rămân cu marfa pe stoc. Esenţa oricărei afaceri, nu? După ce am făcut un curs dă horticultură dă garoafe, dă crizanteme şi dă trandafiri, ca să fiu pus la punct cu ultimele descoperiri din domeniu, m-am apucat de investiţii. Agricultura dacă nu e mecanizată, apăi nu e agricultură dom’ ministru, sper că sânteţi de acord cu mine. Aşa că am făcut un credit la bancă să-mi iau un tractor. Ăla de la bancă a zis că trebuie să pun casa dă la tata gaj, că altfel nu se poate. Cum am învăţat la şcoala dă horticoli că fără investiţii serioase nu să poate, am pus casa. Domnule ministru, dă aicea a început nenorocirea. Prima a fost că mi-am luat un tractor nou de la Braşov. Care tractor, anafura şi cristosu cui l-a făcut, s-a stricat pe drum când îl aduceam acasă. Ăia de la fabrică a zis că io sunt de vină şi că reparaţia mă costă o sută de milioane de lei. Da io de unde să mai iau o sută de milioane, că ce rămăsese de la bancă pusesem motorină în rezervor. Care va să zică, am lăsat tractoru acolo, până fac rost de bani să-l repar. Acasă ce să fac, ce să fac, că dacă nu dau drumu la afacere nu fac bani să dau creditu şi-mi ia banca bordeiu. Aşa că m-am gândit să-mi fac mecanizare cu tracţiune animală, motiv pentru care m-am dus la obor şi m-am tocmit cu un rumân mai balaoacheş de i-am dat telecoloru pă un măgar.

Domnu’ ministru, dă aicea a început beleaua aia mare. Că la două zile un dăştept din prăvălia matale n-a avut ce face şi a dat legea că trebuie să punem o chestie care se numeşte cip, la măgar. M-am dus la un cumnat care a primit de la un văr din Germania un computer şi vroia să-l arunce. A dracului maşinărie, nu era bună de nimic, că noi scriam pe ecran să vedem cât face 14 ori 14 şi nimic, neam să dea un răspuns. Tot cu pixu trebuia să socotim. Drept urmare, am luat de la computeru cela toate cipurile şi le-am pus pe măgar. Adică eram conform legii. Aici a început nenorocirea şi mai mare. Domnule, de când s-a computerizat măgaru nu se mai înţelege nimeni cu el. Nu vrea să mai facă nimic. I-am dat ENTER cu biciu, l-am RESETAT cu lopata, ba într-o zi i-am dat DELETE cu un ciomag de a căzut lat. A dracului lighioană, stă cu monitoru în cârcă şi nu vrea să tragă la jug.

Drept urmare am preluat eu sarcina de la măgar şi am făcut toată treaba cu sapa şi mausu, pardon, mânuţa personală. S-au făcut şi garoafele, şi crizantemele, şi trandafirii… o frumuseţe. La momentu ăsta, domnu ministru, stau cu recolta în magazie şi mă uit cum să strică. Piaţă de desfacere… câtă vrei, că mor ăştia din sat în ritm accelerat de când cu criza dă medicamente. Domne, da nu pot să-mi vând marfa că nu e cadru legal. Alt dăştept din prăvălia matale a mai dat o lege că nu ai voie să pui la buchet mai puţin de cinci fire. Io am cerere dă câte două şi dă câte patru. Ăştia din sat nu are bani de o aspirină şi matale vrei să cumpere câte zece fire de crizantemă? Cu respect nemăsurat, vă rog să daţi o ordonanţă de urgenţă ca în satul Măgăreşti să se poată vinde şi mai puţin de cinci fire horticole, că altfel dau faliment şi rămân fără casă.

P.S. Puteţi să daţi o ordonanţă şi pentru măgar ca să muncească din nou?

http://www.FunkyDonkey.ro 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s